“În România, manelele sunt considerate de o parte a populaţiei o forma de subcultura.

Evident ca fiecare manelist care va citesti acest post ma va trimite in origini pentru

a-si apara cu demnitate cultura. Nici o problema. Asa cum eu folosesc libertatea de

exprimare cand critic manelele, asa o puteti folosi si voi cand ma injurati , dupa ce cititi.

Acestea fiind spuse… putem incepe lista de nemultumiri.

Sa zicem ca am putea ierta ritmurile “imprumutate” , care parca sunt realizate in stil copy-paste, dar versurule… Ei bine , despre versuri ar fi multe de spus. Se stie ca notiunea de “gramatica” este abstracta pentru orice manelist care se respecta. Adica… n-ai ambitie daca langa “care” mai pui si tu din cand in cand cate un “pe” ca sa nu ajungi la constructii de forma “cel mai bun prieten care l-am avut/ din cauza ta astazi l-am pierdut” (una dintre cele my funny manele – Adi de la Valcea ).

Bineinteles nu ti-ai fi imaginat niciodata ca nenorocitul de subiect vrea si el sa se acorde cu predicatul.

Cel mai amuzant e ca fiecare dintre “artisti” isi ia titlul de (”sef”, “boss”, “numarul 1″, “rege” ) si are o valoare obligatoriu mai mare decat a celorlalti(carora li se atribuie termenul “dusmani”), cu care “se sterge pe pantofi” (am citat din marele filozof in viata, Guta fara de… e interpretabil). Din seria “eu sunt za best” avem cea mai funny manea ever “si cand mor am valoare/la sicriu fac buzunare”… e prea tare.. .

Dragi manelisti, nu va suparati ca mai glumim si noi din cand in cand… Pana la urma … Am zis n-am dat cu paru’ .

Acest post a fost republicat , pentru a participa la concursul organizat de LuxMail Blog in colaborare cu Dany